Când vine vorba despre executare țevi, este important să alegeți întâi cel mai bun material pentru casa dumneavoastră, apoi să treceți la treabă. De regulă, cele mai noi produse în materie de țevi sunt cuprul sau polipropilena, însă vă veți hotărâ asupra celei mai eficiente soluții pentru dvs. împreună cu specialistul.
În general, întâi se va face un plan, o schiță ce determină exact cerințele de căldură a locuinței dvs., apoi se alege tipul de centrală (poate fi pe gaze, pe lemne, încălzire prin pardoseală etc.), apoi se proiectează toate traseele circuitului instalației termice, acesta se pune în practică, se efectuează probele sub presiune și se reglementează toate componentele pentru o funcționare corectă. Aceste lucruri nu se pot realiza decât cu ajutorul unui specialist sau în cunoștință de cauză. O instalație termică realizată „după ureche” duce la mari pagube bănești mai târziu – se poate strica un calorifer, se pot înlocui țevile șamd.
După realizarea planului, este nevoie de un creion și de o riglă pentru măsurare și trasarea „itinerariului” țevilor. Dimensiunile caloriferelor trebuie să fie proporționale cu cele ale camerei în care vor fi montate. Robinetul caloriferului trebuie și el montat mai ferit, pentru a nu fi supus unor accidente care să ducă la înlocuirea lui. Întâi se stabilește cum să parcurgă traseul țeava de tur, apoi cea de retur, sub calorifer. Odată stabilite toate aceste coordonate se poate trece la treabă.
În principiu, rețeaua prin care va circula apa este una simplă. Este nevoie de o țeavă prin care apa caldă ajunge în calorifer și de încă o țeavă, de retur, prin care apa care a stat în calorifer este evacuată. Țevile se amplasează exact pe măsura caloriferelor, la dimensiuni perfecte, pentru că există riscul să se spargă dacă nu sunt întrunite toate condițiile de siguranță.
Țevile trebuie să fie distribuite într-un circuit continuu, asemănător cu cel electric. Aici nu trebuie să vă gândiți dvs., ci să cereți opinia unui specialist, pentru a nu pierde nici timp, nici resurse pe un proiect care ar putea da greș. Boilerul sau centrala trebuie asamblate corespunzător, vor fi conectate la țeava de apă și la curent electric. De aici vor porni țevile de tur și retur către toată casa, prin care va trece apa caldă. Ca într-un circuit firesc, apa caldă va intra în calorifer pe partea de sus, iar în partea de jos, va ieși cea rece.
Fiecare țeavă trebuie să aibă la centrală robinete, pentru ca în cazul în care una se sparge, să fie oprită de la robinet imediat.
Situația este mult mai simplă dacă schimbați un calorifer vechi cu unul nou. Nu este nevoie de trasarea și măsurarea spațiului, nici de planificarea țevilor, iar înlocuirea se poate face foarte ușor dacă știți cum se realizează.
Mai presus de execuție, trebuie să știm ce țevi să alegem. Odată aleasă centrala termică, pentru ca instalația să funcționeze la cote normale, este nevoie de stabilirea tipului de țevi, care să conducă agentul termic fluid. Țevile sunt și ele de mai multe tipuri: cupru, polipropilenă sau pexal.
Dacă veți opta pentru țevi de cupru, atunci ele nu sunt tocmai bune pentru caloriferele din aluminiu, pentru că acestea din urmă nu rezistă la efectele chimice produse (din cauza tipului de metal, a temperaturii mari a apei șamd.). Însă țevile de cupru sunt un excelent conductor de căldură și au o rezistență mare la diferențele termice din exterior.
Polipropilena este rigidă, are rezistență mare la căldură și nu interacționează chimic. Ea mai prezintă avantajul de a fi ecologică.
Pexalul este, în opinia multora, depășit și asta deoarece are probleme la îmbinături, nu rezistă termic și se poate sparge cu ușurință.
Țevile de cupru. Puritatea materialului țevilor de cupru este de 99,9%, iar temperatura lor de topire ajunge la 339 W/m*K, iar densitatea de 8900 kg/m³, duritatea lor variind. La executarea lucrărilor de instalații termice pot fi utilizate țevi de cupru cu grosimea pereților de <1 mm. Dimensiunile pot varia:
– 10 x 0,7mm;
– 12 x 0,8 mm;
– 14 x 0,8 mm;
– 15 x 0,8 mm.
Țevile de cupru folosite la instalațiile termice trebuie izolate: cele de apă rece, pentru a nu face condens, iar cele de apă caldă, pentru a nu pierde căldură. Se permite învelișul de plastic ca soluție împotriva condensului, însă dacă vorbim de țeava de apă caldă, atunci este nevoie de alte dispozitive (unele țevi vin din fabrică termoizolate).
Ele se fixează prin dispozitive de susținere culisantă sau fixă, se pot procura brățări de fixare din plastic, cupru sau oțel. Dacă se optează pentru brățări de oțel, mare atenție la îmbinarea între cupru și oțel – acest lucru trebuie evitat prin aplicarea unei garnituri suplimentare de cauciuc.
Țevile se pot îmbina prin lipire capilară – moale sau tare. Uneori se optează și pentru îmbinări sudate, lipirea țevilor din cupru necesită rutină. În cazul în care țevile vor fi îngropate în pereți, acestea nu vor avea fitinguri demontabile.
Atenție mare la îmbinările între cupru și oțel și între cupru și aluminiu! Acestea pot conduce la reacții chimice și, implicit, la coroziune.
Cuprul se poate utiliza foarte bine și la încălzirea prin pardoseală.
Țevile de Pexal. Există pe piață țevi de Pexal multistrat, realizate din perete intern și extern de polietilenă reticulată și dintr-un strat intermediar din aluminiu. Astfel, schimbările formei țevilor la temperatură sunt reduse, mai ales dacă țevile sunt instalate în aer liber. Temperatura maximă care poate circula prin aceste țevi este de 95 de grade Celsius și presiunea, de 10 bar.
Executarea se face simplu și trebuie realizată corespunzător, cu maximă siguranță și atenție. Țevile pot fi racordate și în pardoseală, sunt rezistente la coroziune și la agenți chimici, se dilată greu, fac economii la instalare, față de alte sisteme, precum cuprul, pentru că sunt foarte simplu de montat. Pierde foarte puțină energie.
De regulă, se realizează coturile, se taie țeava (acolo unde există o ieșire), se recalibrează perfect (trebuie să fie perfect rotundă), se racordează, se îmbină la robineți și la calorifere.
Țevile de polipropilenă. Acestea sunt mai sensibile la razele soarelui, la îngheț, dar și la contactul cu obiectele dure sau ascuțite. Îndoirea țevilor pentru realizarea coturilor se face sub jet de aer cald. Fixarea lor se poate realiza vizibil, la exterior, sau prin camuflare în perete.
Materialul din care sunt realizate ajută la protejarea de coroziunea chimică, putând astfel să fie îmbinate sau să ia contact cu diverse alte materiale utilizate la instalația de încălzire. Se pot folosi pentru temperaturi de până la 95 de grade Celsius.
Au câteva avantaje:
- propagă foarte bine căldura și nu o pierd pe traseu;
- sunt foarte rezistente și pot fi utilizate pentru instalațiile prin pardoseală;
- rezistă la coroziune chimică;
- arată mai bine decât alte tipuri de țevi;
- sunt mai elastice.
Dacă luați în calcul idei pentru executare țevi, trebuie să fiți la curent cu ce tipuri de țevi există pe piață, care sunt avantajele lor, apoi să le alegeți și în funcție de opinia specialistului contactat.
